Urmele Timpului - Holocaust

Ascensiunea Partidului Nazist

Partidul Nazist (NSDAP) a apărut în Germania postbelică pe fondul nemulțumirilor față de Tratatul de la Versailles și al crizei economice. Ascensiunea nazismului a fost un proces complex, influențat de instabilitatea politică și economică a Germaniei, resentimentele față de tratatul de pace, propaganda eficientă a NSDAP și exploatarea temerilor populației de către Hitler. Adolf Hitler – un orator carismatic și demagog abil – a canalizat frustrările germanilor promițând revenirea la putere, mândrie națională și o „nouă ordine” dominată de Germania. Partidul său a câștigat rapid popularitate prin exploatarea antisemitismului, naționalismului extrem și promisiunea de a rezolva criza economică.

În anii 1920, naziștii au încercat inițial o lovitură de forță (Puciul eșuat din 1923), apoi au schimbat tactica participând la alegeri. Marea Criză Economică din 1929 a mărit șomajul și a radicalizat electoratul, sporind voturile pentru extremiști. Până la începutul anilor 1930, NSDAP a devenit cel mai mare partid din Reichstag, deși fără majoritate. Prin manevre politice, Hitler a fost numit cancelar la 30 ianuarie 1933 de președintele Hindenburg. Odată preluată funcția, Hitler a consolidat rapid puterea: a eliminat opoziția și, în martie 1933, a obținut Actul de Împuternicire (Ermächtigungsgesetz) prin care guvernul putea legifera fără Parlament. Acest act i-a conferit practic puteri dictatoriale, marcând finalul „ascensiunii” sale la putere. Germania democratică a devenit astfel un stat totalitar nazist, în care toate instituțiile erau sub controlul Partidului Nazist, pregătind terenul pentru politicile radicale ce aveau să urmeze.

Cronologie – Ascensiunea Partidului Nazist

1918 – Sfârșitul Primului Război Mondial. Se formează Republica de la Weimar, un guvern democratic nou pentru Germania.

1919 – Este semnat Tratatul de la Versailles. Germania este obligată să își asume întreaga responsabilitate pentru război și să plătească reparații pentru toate pagubele civile cauzate, valoarea totală ridicându-se la 33 de miliarde de dolari americani.

Tot în 1919 se înființează Partidul Național-Socialist al Muncitorilor Germani (NSDAP – prescurtat ca „nazist”). Ideologia sa îmbina naționalismul de extremă dreaptă cu idei economice socialiste, având teme dominante precum naționalismul rasist și antisemit, opoziția față de comunism, respingerea democrației liberale și adversitatea față de marile afaceri.

1921 – Adolf Hitler devine președintele partidului.

1921-1922 – Sprijinul pentru naziști crește, întrucât aceștia atrag tineri șomeri afectați de criza economică din timpul Republicii de la Weimar.

1922 – Inspirat de Partidul Fascist din Italia, Hitler introduce salutul cu brațul drept întins, care devine un simbol al Partidului Nazist și continuă să fie folosit și în prezent de grupurile neo-naziste și fasciste.

1923 – Partidul Nazist încearcă o lovitură de stat eșuată împotriva guvernului, ceea ce duce la arestarea lui Hitler. Acesta folosește procesul ca o platformă de propagandă, obținând notorietate. În timp ce se afla în închisoare, scrie „Mein Kampf” („Lupta mea”), în care își expune ideologia și antisemitismul violent.

1925-1929 – După eliberarea sa în 1924, Hitler anunță că Partidul Nazist va ajunge la putere pe cale legală. Deși nu obține rezultate bune în alegeri, partidul își dezvoltă baza de susținători. În 1925, este publicată cartea Mein Kampf.

1929 – În ajunul Marii Crize Economice, Partidul Nazist avea aproximativ 130.000 de membri. Pe fondul crizei economice, naziștii își consolidează sprijinul prin promovarea teoriei că problemele Germaniei sunt cauzate de bancherii evrei, exploatând antisemitismul deja existent.

1930 – Sprijinul electoral pentru naziști crește brusc la 18%, în timp ce partidele de dreapta și de centru nu reușesc să gestioneze criza economică și creșterea șomajului.

1932 – Partidul Nazist devine cel mai mare partid din parlamentul german, obținând peste 37% din voturi. Guvernul devine instabil, deoarece atât naziștii, cât și comuniștii se opun democrației și controlează împreună peste jumătate din locurile din parlament. Se organizează alegeri suplimentare, dar situația rămâne nerezolvată, iar majoritatea nazistă este redusă.

1934 – În iunie, Hitler ordonă epurarea sângeroasă a rivalilor săi politici, un eveniment cunoscut sub numele de „Noaptea Cuțitelor Lungi”. Peste 80 de persoane sunt asasinate, majoritatea fiind membri ai SA (Sturmabteilung) – aripa paramilitară nazistă, care reprezenta o amenințare pentru armata tradițională germană și pentru puterea lui Hitler.

Această epurare elimină opoziția internă și consolidează autoritatea lui Hitler. În urma acestui eveniment, unitatea SS (Schutzstaffel), condusă de Heinrich Himmler, devine cea mai puternică organizație paramilitară din Germania nazistă.

Câteva luni mai târziu, moartea președintelui Paul von Hindenburg îi permite lui Hitler să își asume titlul de „Führer”, devenind astfel lider suprem al Germaniei.

După înfrângerea Germaniei în 1918, țara s-a confruntat cu tulburări politice, economice și sociale severe. Sistemul democratic impus de Republica de la Weimar era slab, iar multe grupuri politice – inclusiv naziștii – îi contestau legitimitatea. Tratatul de la Versailles, semnat în 1919, a impus condiții dure Germaniei, inclusiv plăți uriașe de reparații de război și pierderi teritoriale semnificative. Aceste măsuri au creat resentimente puternice în rândul populației, ceea ce a permis Partidului Nazist să promoveze un mesaj naționalist extrem, bazat pe refacerea „măreției” Germaniei.

În anii '20, Partidul Nazist a crescut treptat în popularitate, folosind propaganda eficientă, mitingurile de masă și simbolismul pentru a atrage sprijinul populației. Hitler, un orator carismatic, a prezentat partidul drept singura soluție pentru redresarea țării. El a învinuit evreii, comuniștii și democrații pentru declinul Germaniei, promovând ideea că „trădătorii interni” au dus la pierderea războiului și la umilirea națională.

Lovitura de stat eșuată din 1923 (Puciul de la München) a fost un punct de cotitură. Deși Hitler a fost arestat, el și-a folosit procesul pentru a câștiga notorietate. În închisoare, a scris Mein Kampf, în care și-a prezentat viziunea despre un stat german pur rasial, bazat pe dominația rasei „ariene” și eliminarea „elementelor inferioare”.

În anii următori, criza economică a jucat un rol crucial în ascensiunea naziștilor. Marea Criză din 1929 a provocat o explozie a șomajului și o prăbușire economică, iar populația a început să caute alternative la democrația de la Weimar. Partidul Nazist a exploatat aceste nemulțumiri, prezentându-se ca un salvator național.

Până în 1933, Hitler a reușit să obțină puterea printr-o combinație de alegeri, intimidare și manipulare politică. Odată ajuns cancelar, a eliminat rapid toate partidele rivale, a dizolvat democrația și a instaurat o dictatură brutală, transformând Germania într-un stat totalitar care avea să ducă lumea în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Asistent Virtual