Urmele Timpului - Holocaust

Persecuția nazistă a evreilor

Odată ce Partidul Nazist a ajuns la putere în 1933, persecuția evreilor a devenit o politică de stat și a fost implementată treptat, printr-o serie de măsuri care au condus, în final, la exterminarea în masă. De la segregare și discriminare legală la deportări și execuții, regimul nazist a transformat antisemitismul într-o doctrină oficială, menită să elimine evreii din societatea germană și, mai târziu, din întreaga Europă ocupată.

Primele măsuri discriminatorii (1933-1935)

În primele luni ale regimului nazist, au fost luate măsuri pentru izolarea evreilor de restul populației. Acestea au inclus:

Boicotul național al afacerilor evreiești (1 aprilie 1933)– Naziștii au organizat o campanie de propagandă prin care cetățenii germani au fost îndemnați să nu cumpere de la magazinele evreiești. Pe vitrine au fost puse stele galbene și mesaje precum „Nu cumpărați de la evrei”.

Eliminarea evreilor din viața publică – La doar câteva săptămâni după preluarea puterii, Hitler a adoptat o lege care interzicea evreilor să ocupe funcții în instituțiile statului și să lucreze ca profesori, avocați, judecători sau funcționari publici.

Excluderea din viața culturală – Evreii au fost interziși în industria cinematografică, în teatre, muzică și presă. Cărțile scrise de autori evrei au fost arse în cadrul unor campanii de „purificare culturală”, cum a fost arderea cărților din 10 mai 1933.

Legile de la Nürnberg (1935)

Cel mai important moment din această fază a persecuției a fost adoptarea Legilor de la Nürnberg, în septembrie 1935. Aceste legi au transformat discriminarea antisemită în politică oficială de stat, stabilind că:

Evreii își pierdeau cetățenia germană, devenind „subiecți ai statului”.

Le era interzis să se căsătorească sau să aibă relații intime cu „arii”.

Li s-a interzis să angajeze servitoare germane sub 45 de ani.

Definiția „evreului” nu mai era bazată pe religie, ci pe origine biologică – oricine avea trei sau patru bunici evrei era considerat evreu.

Aceste măsuri au fost urmate de o campanie de propagandă intensă, care prezenta evreii ca „paraziți” ce amenință societatea germană. Filme, afișe și articole de presă promovau ideea că evreii sunt responsabili pentru problemele economice și sociale ale Germaniei.

Escaladarea violenței – Noaptea de Cristal (1938)

Cel mai important moment din această fază a persecuției a fost adoptarea Legilor de la Nürnberg, în septembrie 1935. Aceste legi au transformat discriminarea antisemită în politică oficială de stat, stabilind că:

Peste 7.000 de magazine evreiești au fost devastate.

Peste 250 de sinagogi au fost incendiate.

Zeci de mii de evrei au fost arestați și trimiși în lagăre de concentrare.

Peste 100 de evrei au fost uciși în acea noapte.

După acest eveniment, regimul nazist a intensificat excluderea evreilor din economie, forțându-i să își vândă afacerile pe sume derizorii („arianizare economică”). Evreilor li s-au confiscat bunurile, iar procesul de izolare totală a fost complet.

Asistent Virtual