În ciuda opresiunii totale, au existat oameni – evrei și neevrei – care au găsit
resurse de curaj pentru a rezista și a salva vieți în timpul Holocaustului. Rezistența evreiască s-a
manifestat sub diverse forme, de la lupta armată la refuzul de a renunța la demnitate. Cea mai
cunoscută este Revolta din Ghetoul Varșoviei (aprilie-mai 1943), prima mare revoltă urbană împotriva
ocupației naziste din Europa. Deși slab înarmați, evreii luptători au preferat să moară în luptă
decât să se lase deportați fără împotrivire. În cele din urmă, revolta a fost înăbușită, dar a avut
o puternică valoare simbolică, inspirând alte mișcări similare. Au urmat revolte și în alte ghetouri
(la Białystok, etc.) și chiar în lagăre: la Treblinka și Sobibór prizonierii au organizat răscoale
în 1943, reușind să evadeze câteva sute de deținuți (deși majoritatea au fost prinși ulterior). La
Auschwitz, în octombrie 1944, deținuții evrei forțați să lucreze la crematorii (Sonderkommando) au
aruncat în aer unul din crematorii și au atacat gardienii, într-un act disperat de sfidare. Aceste
acte de rezistență armată – chiar dacă n-au putut opri genocidul – au demonstrat spiritul neînfrânt
al unor oameni lipsiți de speranță.
Pe lângă rezistența armată, au existat și forme pasive de opoziție: activități
educative clandestine în ghetouri, păstrarea culturii și religiei (de exemplu, rugăciuni și sederul
de Pesach ținute în ascuns în lagăre), scrierea de jurnale și cronici (precum celebrul Jurnal al
Annei Frank ascunsă în Amsterdam). Toate acestea reprezentau încercări de a contracara deznădejdea
și de a păstra umanitatea în condiții inumane.
De asemenea, mii de non-evrei au ajutat victimele – uneori riscându-și propria viață
– motiv pentru care ulterior au fost onorați cu titlul de „Drepți între Popoare”. Printre salvatori
se numără oameni simpli, preoți, diplomați sau chiar membri ai Partidului Nazist care au acționat
din empatie. Un exemplu renumit este industriașul german Oskar Schindler, membru al NSDAP, care a
reușit să salveze peste 1100 de evrei angajându-i în fabricile sale de la Cracovia și pledând pentru
ei ca muncitori esențiali. El și-a riscat viața și și-a cheltuit întreaga avere mituind ofițeri SS
pentru a-și proteja muncitorii evrei de deportare și gazare, faptele sale fiind ulterior
popularizate de filmul Lista lui Schindler. Un alt salvator deosebit a fost diplomatul suedez Raoul
Wallenberg la Budapesta, care în 1944 a distribuit mii de pașapoarte de protecție evreilor unguri și
a înființat case sigure sub pavilion suedez. Se estimează că zeci de mii de evrei din Ungaria au
evitat deportarea datorită eforturilor lui Wallenberg– acesta plătea mită naziștilor și intervenea
personal la trenurile morții pentru a extrage persoane cu „pașaport” neutru. În Franța ocupată,
întregul sat Le Chambon-sur-Lignon (protestant) a ascuns și salvat ~5.000 de evrei, organizând
evadări peste granița spre Elveția. În Danemarca, în octombrie 1943, populația și rezistența daneză
au orchestrat evacuarea aproape a tuturor evreilor danezi (aprox. 7.000 de persoane) cu bărci de
pescari peste strâmtoare, până în Suedia neutră – astfel, aproape toți evreii din Danemarca au
scăpat de Holocaust. Doar ~120 de evrei danezi (din ~7.000) au pierit, restul supraviețuind
datorită solidarității civice excepționale. Acest episod rămâne unic ca operațiune de salvare pe
scară națională.
Și în România au existat salvatori: de pildă, traian Popovici, primarul din Cernăuți,
a împiedicat deportarea a circa 20.000 de evrei din oraș în 1941 intervenind pe lângă autoritățile
antonesciene. În Olanda, familia ten Boom a ascuns evrei în casa lor (povestea este relatată în
cartea Refugiul). În Italia și Bulgaria, biserica și societatea civilă au reușit parțial să salveze
o parte din evrei.
Aceste gesturi de umanitate strălucesc în contrast cu întunericul vremurilor.
Salvatorii și rezistenții au demonstrat că, chiar și sub amenințarea morții, oamenii pot alege
compasiunea și onoarea. Mulți nu au fost niciodată cunoscuți public – au acționat fără a aștepta
recompense. Astăzi, peste 27.000 de persoane au fost recunoscute oficial drept Drepți între Popoare
de către Yad Vashem (Israel) pentru că au salvat evrei de la moarte. Ei reprezintă speranța că în
mijlocul celei mai mari crime, au existat și cei care au spus „nu” urii și au întins o mână
aproapelui.