Pe lângă rezistența armată, au existat și forme pasive de opoziție: activități educative clandestine în ghetouri, păstrarea culturii și religiei (de exemplu, rugăciuni și sederul de Pesach ținute în ascuns în lagăre), scrierea de jurnale și cronici (precum celebrul Jurnal al Annei Frank ascunsă în Amsterdam). Toate acestea reprezentau încercări de a contracara deznădejdea și de a păstra umanitatea în condiții inumane.

De asemenea, mii de non-evrei au ajutat victimele – uneori riscându-și propria viață – motiv pentru care ulterior au fost onorați cu titlul de „Drepți între Popoare”. Printre salvatori se numără oameni simpli, preoți, diplomați sau chiar membri ai Partidului Nazist care au acționat din empatie. Un exemplu renumit este industriașul german Oskar Schindler, membru al NSDAP, care a reușit să salveze peste 1100 de evrei angajându-i în fabricile sale de la Cracovia și pledând pentru ei ca muncitori esențiali​. El și-a riscat viața și și-a cheltuit întreaga avere mituind ofițeri SS pentru a-și proteja muncitorii evrei de deportare și gazare, faptele sale fiind ulterior popularizate de filmul Lista lui Schindler. Un alt salvator deosebit a fost diplomatul suedez Raoul Wallenberg la Budapesta, care în 1944 a distribuit mii de pașapoarte de protecție evreilor unguri și a înființat case sigure sub pavilion suedez. Se estimează că zeci de mii de evrei din Ungaria au evitat deportarea datorită eforturilor lui Wallenberg​– acesta plătea mită naziștilor și intervenea personal la trenurile morții pentru a extrage persoane cu „pașaport” neutru. În Franța ocupată, întregul sat Le Chambon-sur-Lignon (protestant) a ascuns și salvat ~5.000 de evrei, organizând evadări peste granița spre Elveția. În Danemarca, în octombrie 1943, populația și rezistența daneză au orchestrat evacuarea aproape a tuturor evreilor danezi (aprox. 7.000 de persoane) cu bărci de pescari peste strâmtoare, până în Suedia neutră – astfel, aproape toți evreii din Danemarca au scăpat de Holocaust​. Doar ~120 de evrei danezi (din ~7.000) au pierit, restul supraviețuind datorită solidarității civice excepționale​. Acest episod rămâne unic ca operațiune de salvare pe scară națională.

Și în România au existat salvatori: de pildă, traian Popovici, primarul din Cernăuți, a împiedicat deportarea a circa 20.000 de evrei din oraș în 1941 intervenind pe lângă autoritățile antonesciene. În Olanda, familia ten Boom a ascuns evrei în casa lor (povestea este relatată în cartea Refugiul). În Italia și Bulgaria, biserica și societatea civilă au reușit parțial să salveze o parte din evrei.

Aceste gesturi de umanitate strălucesc în contrast cu întunericul vremurilor. Salvatorii și rezistenții au demonstrat că, chiar și sub amenințarea morții, oamenii pot alege compasiunea și onoarea. Mulți nu au fost niciodată cunoscuți public – au acționat fără a aștepta recompense. Astăzi, peste 27.000 de persoane au fost recunoscute oficial drept Drepți între Popoare de către Yad Vashem (Israel) pentru că au salvat evrei de la moarte. Ei reprezintă speranța că în mijlocul celei mai mari crime, au existat și cei care au spus „nu” urii și au întins o mână aproapelui.