Fragmentul filmat la Oradea (TVR) urmărește traseul său din februarie 1944, când a fost ridicată din școală și dusă în ghetoul de la Șimleu Silvaniei, urmat de transportul în tren de marfă către Auschwitz.

Olga Gavor descrie despărțirea familiei la sosirea în lagăr și atmosfera de teroare din timpul selecțiilor conduse de Mengele.

Un episod central al mărturiei este salvarea ei în timp ce era bolnavă de tifos, datorită curajului unei asistente și al altor deținuți. Povestea continuă cu pierderea cunoștinței înainte de eliberare și trezirea, după trei săptămâni, într-un spital britanic.